Ti-ai imaginat "Napasta" lui Caragiale in regia lui Radu Afrim?
Incearca sa cobori la metrou pe scarile rulante care urca si ai sa vezi despre ce este vorba.
Ce iti trebuie pt asta?
Un exercitiu de curaj, un plus de efort si putina magie. Radu Afrim a venit cu ele la pachet. Pe spectatori i-am simtit ca au vazut mai intai cu mintea si sufletul si apoi cu privirea spectacolul. Uite asa cercul s-a inchis si e perfect.
Nici gandurile mele n-au stat prea linistite in timpul spectacolului. S-au tot mutat de colo colo caci e genul de spectacol care se joaca subtil cu mintea ta. Iti izgoneste gandurile din adancurile intunecate ale mintii inspre inima si apoi…retur.
Si despre ce e “Napasta”?
E despre viata si moarte.
E despre dragoste si demonii pe care ii naste.
E despre fuga, fuga de demonii care ne bantuie.
E despre conventii sociale si frustrarile atrase de respectarea lor.
E povestea Ancai.
E napasta ei, a noastra…
“...pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta.”
Napastui-v-ar Afrim pe toti!
