puterea unui zambet

De vreo 3 saptamani incoace un zambet de dimineata este cel care imi da puterea sa rezist 9 ore la job. Este zambetul...portarului de la firma la care lucrez. In prima zi m-am speriat. Intram pe poarta somnoaroasa si posomorata, cand cineva a strigat dupa mine: " Buna dimineata!". Acel "Buna dimineata" venea de pe un chip luminos si bun, dintr-un colt de curte, dintr-o ghereta mica cu o oglinda pe masa. Regasesc pe chipul lui toata bunatatea lumii adunata, o privire calda de bunic, de Mos Craciun. M-am simtit vinovata zile intregi pentru ca atunci cand am intrat prima data pe poarta nu l-am vazut si nu l-am salutat. Nu l-am vazut pentru ca eram cufundata in gandurile mele triste. Acum ies in pauza de masa afara din cladire numai ca sa trec pe langa poarta si sa imi iau portia de zambet. Am devenit dependenta de zambetul acela. Ma gandesc ce s-ar intampla daca intr-o zi as intra pe poarta si....zambetul nu ar mai fi. :(
Cred ca as zambi doar amintindu-mi de acel zambet. Sper
Mi-as dori ca fiecare din noi sa poata spune : Dimineata asta e mai frumoasa datorita zambetului lui...
La mai multe zambete va doresc!