M-am saturat de patul meu de-acasa
Cearceafurile nu mai imi zambesc
Aceleasi haine zac tacut pe masa
Si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc
Si-atunci ies afara
E vant si este vara
Si ceru-mi spune: " Fugi, ca eu platesc!"
Nu pot, pur si simplu nu pot sa rezist tentatiei.
Stiu ca marea ma asteapta.
Nisipul ma va saruta si el
O scoica o sa ma zgarie in mana dreapta
Algele o sa ma zgarie nitel
Si iar e vant afara si marea o sa ma doara
Si-un val o sa ma arunce in cortul ei
Am marea in suflet de 9 luni. Atunci am facut dragoste cu ea ultima data. Mi-a daruit atunci ceva ce aveam sa ii inapoiez si sa ii las in custodie acum. Plaja e plina de oameni, dar noi ne retragem in lumea noastra. Facand abstractie de tot, suntem doar noi, eu si marea.
Doar eu si marea….si copilul nostru. Ochiul meu drept i-a fost pantec 9 luni. A crescut acolo, in coltul ochiului, ferit de privirile celorlalti. L-am ocrotit, i-am oferit tot ce era omenesc mai bun. Stiu marea mea draga, stiu ca ai suferit ca nu l-ai vazut cum creste. Am stat departe de tine, draga mea draga. Ti-l daruiesc. Copilul nostru se naste acum din fericire si tristete, fericire ca te vad, tristete ca a trecut atata timp pana sa te vad. Din coltul ochiului se desprinse o lacrima sarata ce se prelinse pe buzele mele, o sarutai parinteste pe frunte, pentru prima si ultima data, si o lasai sa cada in bratele marii, in valurile ei unduitoare. De acum ai tu grija de copilul nostru.
- Uite!!! Vezi? Semanati, e sarata ca si tine. Sa o cresti frumos, sa o duci sa vada oceanul. Eu i-am aratat muntii si orasele, si campiile si satele.
