pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta

Ti-ai imaginat "Napasta" lui Caragiale in regia lui Radu Afrim?
Incearca sa cobori la metrou pe scarile rulante care urca si ai sa vezi despre ce este vorba.

Ce iti trebuie pt asta?
Un exercitiu de curaj, un plus de efort si putina magie. Radu Afrim a venit cu ele la pachet. Pe spectatori i-am simtit ca au vazut mai intai cu mintea si sufletul si apoi cu privirea spectacolul. Uite asa cercul s-a inchis si e perfect.
Nici gandurile mele n-au stat prea linistite in timpul spectacolului. S-au tot mutat de colo colo caci e genul de spectacol care se joaca subtil cu mintea ta. Iti izgoneste gandurile din adancurile intunecate ale mintii inspre inima si apoi…retur.

Si despre ce e “Napasta”?
E despre viata si moarte.
E despre dragoste si demonii pe care ii naste.
E despre fuga, fuga de demonii care ne bantuie.
E despre conventii sociale si frustrarile atrase de respectarea lor.
E povestea Ancai.
E napasta ei, a noastra…

“...pentru fapta rasplata si napasta pentru napasta.”

Napastui-v-ar Afrim pe toti!

Felipecha un petit peu d'air clip

Byron - War

AC/DC - Thunderstruck

Massive Attack - Paradise Circus (Video+Lyrics Heligoland 2010)

Jazzanova - No Use

dor de mare

M-am saturat de patul meu de-acasa

Cearceafurile nu mai imi zambesc

Aceleasi haine zac tacut pe masa

Si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc

Si-atunci ies afara

E vant si este vara

Si ceru-mi spune: " Fugi, ca eu platesc!"

Nu pot, pur si simplu nu pot sa rezist tentatiei.

Stiu ca marea ma asteapta.

Nisipul ma va saruta si el

O scoica o sa ma zgarie in mana dreapta

Algele o sa ma zgarie nitel

Si iar e vant afara si marea o sa ma doara

Si-un val o sa ma arunce in cortul ei

Am marea in suflet de 9 luni. Atunci am facut dragoste cu ea ultima data. Mi-a daruit atunci ceva ce aveam sa ii inapoiez si sa ii las in custodie acum. Plaja e plina de oameni, dar noi ne retragem in lumea noastra. Facand abstractie de tot, suntem doar noi, eu si marea.
Doar eu si marea….si copilul nostru. Ochiul meu drept i-a fost pantec 9 luni. A crescut acolo, in coltul ochiului, ferit de privirile celorlalti. L-am ocrotit, i-am oferit tot ce era omenesc mai bun. Stiu marea mea draga, stiu ca ai suferit ca nu l-ai vazut cum creste. Am stat departe de tine, draga mea draga. Ti-l daruiesc. Copilul nostru se naste acum din fericire si tristete, fericire ca te vad, tristete ca a trecut atata timp pana sa te vad. Din coltul ochiului se desprinse o lacrima sarata ce se prelinse pe buzele mele, o sarutai parinteste pe frunte, pentru prima si ultima data, si o lasai sa cada in bratele marii, in valurile ei unduitoare. De acum ai tu grija de copilul nostru.
- Uite!!! Vezi? Semanati, e sarata ca si tine. Sa o cresti frumos, sa o duci sa vada oceanul. Eu i-am aratat muntii si orasele, si campiile si satele.